În data de 12.02.2021, s-a întrunit Consiliul Superior al Magistraturii pentru a discuta dacă avizează favorabil sau negativ, proiectul de lege privind Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ). Plenul CSM, cu majoritate de voturi, a decis să avizeze negativ proiectul de lege al Ministerului Justiției cu privire la desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Potrivit unor surse din CSM, au fost 11 voturi pentru avizul negativ și 8 voturi pentru avizul pozitiv.
Problema cea mai mare din punctul meu de vedere este faptul că, în cazul desființării SIIJ, competența de a cerceta magistrații va aparține Direcției Naționale Anticorupție.
Și spun că acest lucru ar constitui o problemă, deoarece nu am avea nicio garanție asupra faptului că nu vor putea fi cercetați diverși judecători, care ar avea curajul să pronunțe soluții de achitare sau de condamnare. Nu am avea nicio garanție asupra faptului că anumiți procurori nu ar putea cerceta judecătorii doar în scop de intimidare, pentru a soluționa dosarele penale în scopul dorit de aceștia.
Consider foarte importantă și afirmația doamnei judecător Adriana Stoicescu, care a arătat că: ,,Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție trebuie să meargă mai departe. Asta este decizia Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, iar orice altă decizie politică este o palmă dată justiției”.
Fără a comenta dacă desființarea SIIJ este necesară sau nu, consider foarte important avizul CSM, ținând cont că acesta reprezintă, conform legii, garantul independenței justiției din România, chiar dacă acest aviz este unul facultativ. Până la urmă, acest aviz negativ arată voința majoritară a magistraților din România, în sensul de a nu desființa SIIJ.
În momentul de față, consider că, orice altă decizie decât aceea dată de CSM, ar constitui o voință politică nepermisă în înfăptuirea justiției, prin raportare la rolul CSM, acel de garant al independenței justiției din România. O magistratură independentă reprezintă garanția cea mai puternică a menținerii autorității dreptului și a protecției drepturilor omului. Justiția trebuie să hotărască, în cauzele pe care le soluționează, pe baza faptelor și în conformitate cu legea, fără restricții, fără influențe nedorite, presiuni, amenințări sau amestecuri directe sau indirecte, ale nimănui, indiferent de motiv.
Cum ar putea oare să fie respectate toate aceste garanții, dacă modificarea este una strict politică?