Articolul de față are în vedere situația în care un inculpat se află cercetat sub măsura controlului judiciar, iar acesta săvârșește o nouă infracțiune.
Conform art. 242 alin. (3) din Codul de proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai grea, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Avem în vedere ipoteza în care inculpatul, aflat sub control judiciar, săvârșește cu intenție o nouă infracțiune, iar nici infracțiunea pentru care s-a dispus controlul judiciar, nici noua infracțiune săvârșită nu sunt din cele prevăzute la art. 223 alin. (2) din Codul de proc. pen. – pentru care s-ar putea dispune direct arestarea preventivă. Putem avea situația destul de des întâlnită în practică în care nu este îndeplinită cerința pedepsei prevăzută de lege.
Potrivit art. 215 alin. (7) din Codul de proc. pen., în cazul în care, pe durata controlului judiciar, inculpatul încalcă cu rea-credință obligațiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, la cererea procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
Această mențiune esențială și anume în condițiile prevăzute de lege, duce la analizarea si aplicarea ulterioară a art. 202 Cod proc. pen., și a a art. 223 Cod proc. pen. pentru a vedea dacă sunt îndeplinite aceste condiții pentru a se dispune înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului preventiv.
În aplicarea art. 215 alin. (7) din Codul de proc. pen., nu s-ar putea dispune înlocuirea controlului judiciar cu arestarea preventivă în situația în care inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, însă s-ar putea dispune arestarea preventivă a unui inculpat care nu se află sub control judiciar și care, după punerea în mișcare a acțiunii penale, pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
Ținând cont de prevederile acestui articol care arată că se poate dispune înlocuirea măsurii doar în condițiile legii, adică numai dacă sunt îndeplinite cerințele generale ale arestului preventiv, se poate ajunge la ipoteza în care un inculpat care nu respectă cu rea credință obligațiile impuse să poată fi arestat preventiv, iar un inculpat care săvârșește o nouă infracțiune, dar care nu îndeplinește cerințele de la art. 223 Cod procedură penală, să nu poată fi arestat.
Mai arăt că practica instanțelor este majoritară în sensul celor expuse în prezentul articol, dar au fost și situații în care instanțele au interpretat în mod greșit acest articol, însă erorile au fost remediate pe calea contestației de către instanțele superioare.