Așa cum prevăd dispozițiile articolului 1 alineat (1), din OUG nr. 78/2016, infracțiunea de trafic de droguri (internațional, de risc sau de mare risc) sunt de competența DIICOT. Aceste infracțiuni sunt reglementate de art. 1,2,3 și 4 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare.
Referitor la infracțiunea de trafic de droguri, în faza de urmărire penală, organele judiciare trebuie să strângă probe clare, care să justifice pe deplin acuzația adusă. Aici trebuie inclusă inclusiv expertiza asupra drogurilor, de unde să reiasă dacă există THC și multe alte elemente care se verifică în această fază procesuală. Tot în cursul urmăririi penale este de competența organelor competente să stabilească forma de vinovăție a acuzatului, lucru care trebuie susținut cu probe concrete.
Nu de puține ori, se reține și infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat alături de infracțiunea de trafic de droguri, însă și infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat trebuie dovedită la rândul ei.
Cu titlu de exemplu, dacă Ministerul Public sesizează instanța de judecată prin intermediul rechizitoriului, urmează faza camerei preliminare, în care eventuale încălcări ale drepturilor procesuale din faza urmăririi penale pot fi sancționate chiar cu desființarea rechizitoriului (un exemplu în acest sens este Dosarul penal nr. 37043/3/2021/a1, Curtea de Apel București stabilind prin intermediul Încheierii cu nr. 272/03.06.2022 faptul că Rechizitoriul emis este neregulamentar întocmit și s-a dispus trimiterea cauzei la Parchet, direct prin aplicarea articolului 6 CEDO).
Chiar dacă dosarul penal trece de filtrul camerei preliminare, va urma cercetarea judecătorească, acolo unde se va stabili vinovăția sau nevinovăția inculpatului. În această fază, urmează să fie audiați eventualii martori, să fie vizualizate înregistrări dacă există la dosar, filmări și orice alte probe considerate utile de către instanța de judecată în vederea stabilirii adevărului judiciar.
În această fază procesuală, inclusiv inculpatul are dreptul să propună dovezi în vederea stabilirii unei eventuale situații de fapt contrare rechizitoriului Parchetului.
Nu de puține ori apar în cadrul acestor dosare penale diverse denunțuri sau declarații de martori care doresc să aibă o situație procesuală mai favorabilă, tocmai de aceea este esențial pentru instanța de judecată să stabilească o situație de fapt cât mai fidelă realității, toate acestea pe bază de probe concrete. Trebuie observate inclusiv discrepanțe între declarațiile din cuprinsul urmăririi penale și reaudierea din faza cercetării judecătorești, respectiv eventuale similitudini între denunțurile depuse, care pot avea doar rolul de a încerca eschivarea de la aflarea adevărului, pentru unele persoane.
Un alt lucru fundamental pentru organul judiciar este de a stabili o situație de fapt cât mai clară pentru ca instanța de judecată să poată stabili obiectul și limitele judecății, iar pentru acest aspect trebuie indicat data și locul comiterii infracțiunii. Deși pare o mențiune neimportantă, în lipsa indicării datei sau a locului, există o mare posibilitate de a fi încălcat art. 6 CEDO și anume dreptul la un proces echitabil, deoarece pe fondul cauzei inculpatul are dreptul de a propune probe contrare (de exemlu că era în altă țară/alt oraș etc).
Concluzionând, simpla mențiune că a existat trafic de droguri, chiar dacă a existat un flagrant, nu denotă certitudinea faptului că acea/acele persoane chiar sunt vinovate, ci trebuie stabilite în concret mult mai multe aspecte, iar câteva dintre ele le-am enumerat în paragrafele anterioare.