+4-0741-151-585
·
contact@soalex.eu
·
Luni - Vineri 09:00-17:00
+4-0741-151-585
·
contact@soalex.eu
·
Luni - Vineri 09:00-17:00

Infracțiunea de spălare de bani

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. (4) Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective.
Din analiza textului de lege incriminator observăm că legiuitorul român a dorit să prevadă ca infracţiune nu doar spălarea banilor provenind din infracţiunile grave, astfel cum acestea sunt definite în reglementările interne şi internaţionale în materie, ci faptele de spălarea banilor provenind din orice infracţiune, indiferent dacă infracţiunea din care provine bunul a fost comisă pe teritoriul României sau în străinătate, conform prevederii exprese cuprinse în dispoziţiile art. 29 alin. 5 din Legea nr. 656/2002.
Observăm că sediul reglementării infracţiunii de spălare a banilor în sistemul nostru de drept penal îl reprezintă o lege de a treia generaţie. Subliniem că şi forul nostru constituţional a reţinut că termenul de „infracţiune” este folosit de legiuitor în mod generic, pentru a acoperi multitudinea de „infracţiuni de bază” din care pot proveni bunurile.
Reţinem de asemenea că, potrivit dispoziţiile cuprinse în art. 31 din Legea nr. 656/2002, nerespectarea obligaţiilor prevăzute în art. 25 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 25 din Legea nr. 656/2002: Personalul Oficiului are obligaţia de a nu transmite informaţiile primite în timpul activităţii decât în condiţiile legii. Obligaţia se menţine şi după încetarea funcţiei, pe o durată de 5 ani.
Persoanele prevăzute în art. 10 şi salariaţii acestora au obligaţia de a nu transmite, în afara condiţiilor prevăzute de lege, informaţiile deţinute în legătură cu spălarea banilor şi finanţarea terorismului şi de a nu avertiza clienţii cu privire la sesizarea Oficiului. Este interzisă folosirea în scop personal de către salariaţii Oficiului şi ai persoanelor prevăzute în art. 10 a informaţiilor primite, atât în timpul activităţii, cât şi după încetarea acesteia.
În literatura de specialitate s-a evidenţiat în mod corect că necesitatea combaterii acestei infracţiuni derivă din aceea că spălarea banilor este un flagel care conduce la deteriorarea întregului sistem financiar-bancar şi a sistemului economico-social în ansamblu, din cauza generării de efecte inflaţioniste, prin afectarea nivelului ratei dobânzii şi a ratei de schimb valutar; descurajează şi îndepărtează investitorii cinstiţi, datorită pierderii bunei reputaţii de către instituţiile implicate în scandaluri de spălare a banilor; în acest context, există riscul ca banii spălaţi să devină „motorul” economiei naţionale, impunându-şi propriile reguli de tip mafiot. În raport cu acest concept şi cu aceste caracterizări, infracţiunea de spălare a banilor face parte, sub raportul clasificării sale de grup, din categoria infracţiunilor care aduc atingere patrimoniului, denaturând legala funcţionare a circuitelor financiare, libera concurenţă şi regulile după care funcţionează economia de piaţă.
Obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor prevăzute în art. 29 din Legea nr. 656/2002 este prefigurat de dispoziţiile art. 2 lit. c din Legea nr. 656/2002, potrivit căruia, prin bunuri se înţelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum şi actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept cu privire la acestea.

Related Posts

Leave a Reply