+4-0741-151-585
·
contact@soalex.eu
·
Luni - Vineri 09:00-17:00
+4-0741-151-585
·
contact@soalex.eu
·
Luni - Vineri 09:00-17:00

Infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat

Spre deosebire de vechea reglementare din Codul penal din 1969 și din Legea nr. 39/2003, la alin. (6) al art. 367 Cod penal se definește „grupul infracțional organizat“ ca fiind „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni“, astfel că extinde sfera noțiunii de grup infracțional organizat față de cum era aceasta definită prin dispozițiile art. 2 litera a) din Legea nr. 39/2003, potrivit cărora grupul infracțional organizat era – în înțelesul legii menționate – „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului“.

Prin „inițiere“ se înțelege punerea în aplicare a planului de organizare a unui grup infracțional, ceea ce presupune planificarea acțiunii și contactarea unor persoane care trebuie convinse de avantajele pe care le poate produce activitatea ilicită concertată, sancționarea efectivă a inițiatorului fiind posibilă doar dacă acțiunile acestuia conduc la constituirea grupului. Acțiunea de „constituire“ presupune asocierea efectivă a trei sau mai multor persoane, prin realizarea acordului de voință pentru a organiza un grup care să pregătească și să pună în aplicare planurile săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni. „Aderarea“ presupune intrarea efectivă a făptuitorului ca membru într-un grup care preexistă, chiar dacă nu cunoaște în detaliu planul acestuia. Aderarea poate fi și tacită, aceasta putând reieși din activitățile desfășurate în cadrul grupului. „Sprijinirea“ presupune un ajutor dat grupului de către o persoană din afara acestuia.

„Potrivit deciziei nr. 157/A din 22 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat este autonomă în raport cu infracţiunile scop, iar întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 367 C. pen. nu poate fi dedusă numai din participarea făptuitorilor la săvârşirea infracţiunilor scop şi nu poate fi echivalată cu aceasta, în condiţiile în care nu există o înţelegere neechivocă între făptuitori în luarea deciziei de constituire a unui grup infracţional organizat, nu se identifică acţiuni de constituire a grupului sau de aderare la acesta şi nu se poate stabili nici caracterul structurat al grupului, nici rolul determinat al fiecărui membru.

De foarte multe ori, infracțiunea aceasta se va reține alături de alte infracțiuni precum traficul de persoane, traficul de minori, proxenetism, exploatarea cerșetoriei, folosirea unui minor în scop de cerșetorie, folosirea serviciilor unor persoane exploatate, evaziune fiscală, șantaj sau alte infraciuni. De asemenea, judecata în primă instanță va aparține de cele mai multe ori Tribunalului, iar competent potrivit legii să realizeze activitatea de urmărire penală este DIICOT.

Faza de urmărire penală este foarte importantă în cazul de față, deoarece se stabilește de cele mai multe ori care este prejudiciul exact pentru care ulterior inculpatul va fi trimis în judecată, iar orice dubiu în cuantumul acestui prejudiciu va putea fi valorificat de un avocat bun de penal la instanța de judecată.

 

Related Posts

Leave a Reply