+4-0741-151-585
·
contact@soalex.eu
·
Luni - Vineri 09:00-17:00
+4-0741-151-585
·
contact@soalex.eu
·
Luni - Vineri 09:00-17:00

Aspecte teoretice și practice ale infracțiunii de evaziune fiscală și ale spălării de bani

Obiectul juridic al infracțiunii de evaziune fiscală îl reprezintă  valoarea socială protejată de norma juridică penală, căreia  se aduce atingere prin săvârșirea unei fapte penale. În cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, obiectul juridic îl constituie relațiile sociale de natură economică, care apar în procesul  creării și realizării în formă bănească a resurselor necesare bugetului de stat pentru îndeplinirea funcților statale.

Obiectul juridic este reprezentat de îndeplinirea obligațiilor de natură fiscală precum obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile, obligația de a calcula și înregistra taxele, obligația de a plăti majorări de întâârziere etc.

Subiectul activ al infraciunii de evaziune fiscală este, de regulă, circumstanțiat și este contribuabilul căruia îi incumbă anumite obligații fiscale către stat.

În literatura de specialitate au fost identificate mai multe criterii de clasificare a evaziunii fiscale (Gliga, 2007, p. 35):
  • în funcție de autorul faptei: evaziune fiscală săvârșită de persoane fizice și evaziune fiscală săvârșită de persoane juridice;
  • în funcție de criteriul material: fraudă prin disimularea materiei impozabile, fraudă prin majorarea cheltuielilor deductibile, fraudă săvârșită printr-o acțiune, fraudă săvârșită printr-o inacțiune;
  • din punct de vedere fiscal: evaziune la așezarea venitului, constând în diminuarea bazei impozabile, și evaziune la momentul plății obligației fiscale, prin trecerea mărfurilor la o categorie mai slab impozitată, de exemplu, în cazul accizelor la alcool;
  • din punct de vedere cantitativ: fraudă fiscală artizanală și fraudă fiscală industrială, apanajul unor structuri bine organizate, reduse ca număr, care însă reușesc să sustragă sume importante din cele cuvenite statului;
  • din punctul de vedere al naturii juridice a sancțiunii aplicabile: evaziune fiscală de natură administrativă, care este în măsură să atragă aplicarea unor majorări de întârziere pentru sumele datorate sau chiar a unor sancțiuni contravenționale, și evaziune fiscală penală, sancționată penal prin considerarea faptelor săvârșite drept infracțiuni.

În toate dosarele penale aflate pe rolul unităților de parchete (fie că vorbim despre Parchetele Curților de Apel, DIICOT, DNA sau Parchetele de pe lângă Tribunale) această cercetare a presupuselor fapte de evaziune fiscală ar trebui să se facă amplu, în sensul de a se stabili care este situația contabilă în primul rând. Acest lucru se poate face doar prin mijloace de probă concludente, în sensul de a stabili o situație de fapt cât mai clară. În al doilea rând, trebuie administrate probe certe care să ateste că persoana respectivă nu a plătit acele contribuții la care ar fi fost obligat.

În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, arăt că aceasta este una complexă și nu de puține ori am observat faptul că nu este cercetată suficient de către organele de urmărire penală, din păcate neaplicându-se obligativitatea de a administra probe și în favoarea  suspectului sau inculpatului.

Faza de urmărire penală este una foarte importantă în care se poate descoperi faptul că nu există infracțiunea respectivă sau chiar dacă ar fi o faptă, are o altă arie aplicabilă și exemplele pot continua.

Related Posts

Leave a Reply