+4-0741-151-585
·
contact@soalex.eu
·
Luni - Vineri 09:00-17:00
+4-0741-151-585
·
contact@soalex.eu
·
Luni - Vineri 09:00-17:00

frauda informatica, inselaciune și falsul informatic

Conform prevederilor art. 249 C.pen., frauda informatică se definește prin „Introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, restricţionarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, dacă s-a cauzat o pagubă unei persoane, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”

Într-o motivare a instanței supreme s-a reținut că „vânzările fictive de bunuri on-line, realizate prin intermediul platformelor specializate în tranzacţionarea de bunuri on-line, care cauzează un prejudiciu persoanelor vătămate induse în eroare prin introducerea de date informatice cu privire la existenţa bunurilor și determinate, în acest mod, să plătească preţul unor bunuri inexistente, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003. În acest caz, nu sunt întrunite și elementele constitutive ale infracţiunii de înșelăciune, întrucât infracţiunea de fraudă informatică reprezintă o variantă a infracţiunii de înșelăciune săvârșită în mediul virtual, iar art. 49 din Legea nr. 161/2003 constituie norma specială în raport cu art. 215 C. pen., care constituie norma generală, fiind aplicabilă exclusiv norma specială.” (Î.C.C.J – Secţia penală, Decizia nr. 2106 din 14 iunie 2013)

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prezintă mai multe variante de comitere a infracțiunii, acestea fiind alternative, iar nu cumulative, respectiv: introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, restricţionarea accesului la aceste date ori împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic. Urmarea imediată constă în producerea unei pagube în dauna unei persoane fizice sau juridice, iar legătura de cauzalitate reiese din materialitatea faptei, corelativ pagubei produse unei persoane realizându-se scopul infracțiunii, respectiv obținerea unui beneficiu material pentru autorul infracțiunii ori pentru o altă persoană.

Potrivit dispozițiilor art 244 C. pen., înșelăciunea constă în „(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.”

Însă, este foarte important să se demonstreze faptul că persoana a acționat cu intenție directă calificată prin scop, acela de a induce în eroare și ca nu persoana acuzată să se fi aflat în eroare cu privire la anumite circumstanțe.

Related Posts

Leave a Reply